Dumnezeu pune întrebări ajutătoare (1)

Articol publicat în paralel și pe blogul peronal.

Știți care este prima întrebare pe care Dumnezeu o adresează omului? Se găsește în Geneza 3, verstul 9:
„Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: "Unde eşti?"”
Cineva a întrebat pe un creștin următoarea întrebare: „Dacă Dumnezeu este atotștiutor, atunci de l-a întrebat pe om unde este?” Răspunsul a venit cu înțelepciune: „Nu Dumnezeu era Cel ce nu știa unde este omul, ci omul nu știa unde este el însuși.”

Atunci cînd Dumnezeu ne cheamă la interogatoriu ne pune întrebări nu pentru că El n-ar ști ci pentru că noi nu știm. Și poate că n-am fi știut nici noi niciodată că nu știm dacă El nu ne-ar fi adresat niște „întrebări ajutătoare”.

Și cum să nu știe Dumnezeu unde era Adam? Cum să nu știe Dumnezeu orice? Dacă Dumnezeu n-ar și orice n-ar mai fi un dumnezeu la care să mă închin!

Iată doar o frîntură din atotștiința lui Dumnezeu și din grija și atenția pe care ne-o acordă nouă:

„Ce este omul, ca să-Ţi pese atât de mult de el, ca să iei seama la el, să-l cercetezi în toate dimineţile, şi să-l încerci în toate clipele?” (Iov 7:17-18)

Chiar așa...

Dumnezeu este preocupat și știe totul despre:
  • scuipatul nostru: „Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?” (Iov 7:19)
  • părul din cap: „Pînă și perii din cap, toți vă sunt numărați.” (Matei 10:30)
  • lacrimile: „pune-mi lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele [lacrimile] scrise în cartea Ta?” (Psalmul 56:8)
  • rinichii: „Tu mi-ai întocmit rărunchii.” (Psamul 139:13)
  • pașii: „Tu numeri pașii vieții mele de pribeag.” (Psalmul 56:8)
  • zilele vieții: „în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna dintre ele.” (Psalmul 139:16)
Să revenim...

Un Dumnezeu care știe atît de mult, Dumnezeu care la început a creat cerurile și pămîntul (Geneza 1:1) nu mai are nevoie să pună întrebări. Dar totuși, de ce o face? O face pentru noi. S-ar putea ca noi să fim cei care ne-am rătăcit și să nu știm că nu știm.

Continuarea în partea a doua...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Vă mulţumim!