Fugim de dureri, fugim de necunoscut, fugim de ceea ce ne periclitează într-un fel sau altul "certitudinile" noastre.
Fără să realizăm, ne tot preocupă ideea unei siguranţe maxime: facem asigurări de pensie, de sănătate, case trainice, cariere ce ne asigură venituri peste necesar; facem conturi bancare cu "bani albi pentru zile negre".
Evităm locurile şi situaţiile ce ne pot face să ne îmbolnăvim, devenind ultra-preocupaţi cu igiena, alimentaţia sănătoasă, produsele de "întinerire"; facem tratamente preventive şi de fortificare mai mult sau mai puţin fundamentate.
Evităm relaţiile cu oamenii şi nu dăm nimănui voie să privească în sufletul nostru ca o formă de protecţie, câteodată nici măcar celor din familia noastră.
Nu ne mărturisim vulnerabilităţile nimănui din frica de a nu fi exploatate de către cineva.
Nu ne arătam nici sentimentele faţă de nimeni ca să nu părem slabi.
Nu râdem când trebuie şi nu plângem când trebuie pentru a ne păstra o anumită imagine ce pare că ne protejează faţă de cei din jurul nostru.
Şi uite aşa, încetul cu încetul, ne formăm ca oameni care nu ştiu, nu pot sau nu vreau să mai ştie de situaţii grele şi asta se va manifesta şi în domeniul spiritual.
Nu ne place când trecem prin încercări, nu înţelegem încercările şi facem orice ca să fugim de ele.
Ne dezvoltăm chiar "teologii" care să ne sprijine aceste atitudini şi nu e de mirare că se insinuează în inima noastră idei legate de faptul că un creştin bun este doar sănătos şi doar bogat, sau măcar prosper.
Sărăcia, boala, batjocura, oprobiul public, pierderea, devin "urâciuni" şi ajungem să nu mai înţelegem ce poate ieşi bun dacă un creştin trebuie să treacă pe aici.
Şi Dumnezeu devine tare de neînţeles pentru noi, ne simţim victime ale situaţiilor grele şi uite aşa se naşte întrebarea: unde este Dumnezeu şi de ce ne lasă sa ne chinuim?
Viaţa lui Isus şi a apostolilor Săi arată că adeseori ne trece Dumnezeu intenţionat pe acolo spre binecuvântarea noastră şi spre binecuvântarea altora.
Ce poate fi bun în a nu avea "unde să îţi pleci capul"?
Ce poate fi bun în a fi plin de bube?
Ce poate fi bun în a rămâne cu un ţepuş în carne?
Ce poate fi bun în a-ţi pierde viaţa?
Ce poate fi bun în a fi părăsit de toţi?
Binecuvântaţi sunt acei ce văd sfârşitul unui lucru şi au perspectiva veşniciei.
Romani 8:18 Eu socotesc ca suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.
2 Corinteni 12:9 Şi El mi-a zis: "Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită." Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.
Fericiţi sunt aceia care sunt mai preocupaţi de siguranţa veşnică decât de cea vremelnică!
Fericiţi sunt aceia care mulţumesc Domnului pentru încercările lor, cu bucurie!
Fericiţi sunt aceia care Îi dau voie Domnului să îi treacă prin încercări, din convingerea că ele lucrează in interior caracterul lui Hristos!
Mitruţ
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Vă mulţumim!