Puterea rugăciunii

Articol publicat în paralel și pe blogul personal.

• Rugați-vă neîncetat. (1 Tesaloniceni 5:17)
• Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5:16)

Nu degeaba au zis Pavel și Iacov cuvintele de mai sus. George Müller* a spus cîndva: „Mi-am dedicat cu bucurie întreaga viață pentru scopul de a exemplifica cît de multe se pot obține prin rugăciune și credință.”

Biblia ne învață că rugăciunea are o mare putere dacă este folosită așa cum trebuie, dacă este conform voii lui Dumnezeu. (Iacov 5:16) Cineva spunea că atunci cînd va muri poate cea mai mare mirare a lui va fi cînd va afla ce mare putere a avut rugăciunea pe pămînt și ce puțin a folosit-o. Oricum te-ai afla, oriunde te-ai afla, în cea mai inimaginabilă situație posibilă, apelează la rugăciune și la puterea ei care este mare.

„O modalitate de a primi pace este prin a-i cere în rugăciune Domnului tocmai promisiunile Lui din Scripturi: arată-I scrisul Lui de mînă! Dumnezeu este tandru cu Cuvîntul Lui.” (Thomas Manton)

*George Müller a fost un om al lui Dumnezeu care a experimentat din plin ce înseamnă puterea în rugăciune. Și-a pus toată încrederea în Dumnezeu crezînd că El poate să-i ofere tot ceea ce are nevoie în viață. Părăsit de toți în momentul cînd s-a întors la Domnul, a început să trăiască o viață din minuni și rugăciuni. După publicarea jurnalului său personal, dintre cele 50 000 de rugăciuni pe care le-a consemnat, s-au numărat nu mai puțin de 30 000 de rugăciuni ascultate în mai puțin de 24 de ore, iar restul au fost ascultate în timp. Lucrarea cea mai mare pe care a făcut-o a fost așa numitul „Miracol de la Bristol (click pentru a descărca | .PDF)”, un orfelinat pentru 2000 de copii unde se îngrijea de nevoile lor trupești și spirituale. De la 0 bani în buzunar, a ajuns să primească în urma rugăciunilor peste 75 milioane de lire în total, fără ca măcar să ceară vreodată acest lucru. George Müller, un om al rugăciunii, un om care s-a lăsat în totalitate în mîinile singurului ce poate face astfel de minuni și cu viața ta: Dumnezeu.

Tu ce ai de gînd să faci? O să te pleci în rugăciune și o să folosești această putere care ți-a fost dată? O să îți dai drumul în totalitate în mîinile Lui?

Dumnezeu pune întrebări ajutătoare (1)

Articol publicat în paralel și pe blogul peronal.

Știți care este prima întrebare pe care Dumnezeu o adresează omului? Se găsește în Geneza 3, verstul 9:

„Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: "Unde eşti?"”

Cineva a întrebat pe un creștin următoarea întrebare: „Dacă Dumnezeu este atotștiutor, atunci de l-a întrebat pe om unde este?” Răspunsul a venit cu înțelepciune: „Nu Dumnezeu era Cel ce nu știa unde este omul, ci omul nu știa unde este el însuși.”

Atunci cînd Dumnezeu ne cheamă la interogatoriu ne pune întrebări nu pentru că El n-ar ști ci pentru că noi nu știm. Și poate că n-am fi știut nici noi niciodată că nu știm dacă El nu ne-ar fi adresat niște „întrebări ajutătoare”.

Și cum să nu știe Dumnezeu unde era Adam? Cum să nu știe Dumnezeu orice? Dacă Dumnezeu n-ar și orice n-ar mai fi un dumnezeu la care să mă închin!

Iată doar o frîntură din atotștiința lui Dumnezeu și din grija și atenția pe care ne-o acordă nouă:

„Ce este omul, ca să-Ţi pese atât de mult de el, ca să iei seama la el, să-l cercetezi în toate dimineţile, şi să-l încerci în toate clipele?” (Iov 7:17-18)

Chiar așa...

Dumnezeu este preocupat și știe totul despre:

• scuipatul nostru: „Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?” (Iov 7:19)
• părul din cap: „Pînă și perii din cap, toți vă sunt numărați.” (Matei 10:30)
• lacrimile: „pune-mi lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele [lacrimile] scrise în cartea Ta?” (Psalmul 56:8)
• rinichii: „Tu mi-ai întocmit rărunchii.” (Psamul 139:13)
• pașii: „Tu numeri pașii vieții mele de pribeag.” (Psalmul 56:8)
• zilele vieții: „în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna dintre ele.” (Psalmul 139:16)

Să revenim...

Un Dumnezeu care știe atît de mult, Dumnezeu care la început a creat cerurile și pămîntul (Geneza 1:1) nu mai are nevoie să pună întrebări. Dar totuși, de ce o face? O face pentru noi. S-ar putea ca noi să fim cei care ne-am rătăcit și să nu știm că nu știm.

Continuarea în partea a doua...

Până unde crezi că poţi să Îl urmezi pe Hristos?

Jurăminte de fidelitate, dedicări şi rededicări, declaraţii religioase frumoase, atitudini emoţionale şi multe alte forme de manifestare a ataşamentului nostru faţă de Hristos poate face un credincios, când lucrurile sunt frumoase şi liniştite, când cerul e senin.

Ce se întampla însă când cerul se întunecă şi vine furtuna?
Ce se întamplă când “nevoia” te împinge să mai cobori ştacheta?
Ce se întamplă când oferta lumii şi a celui rău devine tentantă?
Ce se întamplă când preţul urmării lui Hristos ţi se pare cam prea mare?

Până unde crezi că poţi să Îl urmezi pe Hristos?
Cam care este nivelul ofertei ca ea sa devină atât de tentantă încât să îi întorci spatele lui Isus?
Care este “călcâiul lui Ahile” al tău unde ştie diavolul că poate lovi letal?
Indiferent că e frica, ruşinea, mândria, respectabilitatea, comoditatea sau relativismul, aici va ataca inamicul. Şi bazat pe fortele tale nu poţi rezista.

Dacă ar trebui să îţi fie frica de ceva sau de cineva, ar trebui sa îţi fie frică de tine. Tu îţi eşti cel mai mare duşman.
De aceea nu trebuie să ai încredere în tine şi să te bizuieşti pe forţele tale.
De aceea ai nevoie disperata de Isus.
Şi într-adevăr, numai în El biruinţa e garantată.

Vezi Gând rostit:
Cât preţuieşte Isus pentru tine?
Ceva mai puţin decât valoarea lucrurilor pentru care eşti gata să Îl părăseşti.

Securitatea şi efectele ei peste ani

Subiectul cel mai fierbinte în lumea creştină, reflectat din plin şi în blogosferă, este redeschiderea discuţiei despre colaborarea cu Securitatea.
Punctul de plecare al acestei dezbateri publice, a fost cartea lui Vasilică Croitor, Răscumpărarea Memoriei, carte lansată de curând.
Cum era de aşteptat, părerile legate de oportunitatea acestui demers sunt împărţite, de la contestarea lui vehementă, până la aprobarea lui cu entuziasm.
Este evident că autorul documentează, în cartea sa, colaborarea cu Securitatea a unor lideri ai mişcării penticostale, din perioada de dinainte de 1989.
E de bun simţ să spunem că a existat colaboraţionism în toate confesiunile creştine, dar şi în alte sfere ale societăţii.
Securitatea a încercat, şi de multe ori a reuşit, să recruteze de la intelectuali până la muncitori.
Colegul de slujbă, de amfiteatru, sau chiar partenerul de viaţă devenind colaborator, al Securităţii, în anumite cazuri.
Nu au colaborat doar preoţi sau păstori. Din diverse motive au colaborat şi laici.
Au colaborat de frică, fiind şantajaţi, din interes, sau chiar din grandomanie.
Poate unii or fi colaborat şi dintr-un patriotism sincer, dar evident greşit înţeles.
La fel de interesant subiect este şi motivaţia contemporanilor de a-i descoperi pe foştii colaboratori.
Nimeni nu va declara altceva, decât că doreşte ca adevărul să iasă la lumină, pentru că, nu-i aşa, adevărul te face liber.
Şi la fel de important este şi efectul pe care-l au aceste dezvăluiri.
Este adevărat că unii pot suporta adevărul şi uni cu iubirea, dar nu e mai puţin adevărat că în unii stârneşte instincte primare.
Acest adevăr nu foloseşte la nimic dacă nu este însoţit de iubire. Şi duşmanii trebuie iubiţi, d-apăi fraţii.
Nimeni şi nimic nu mă poate convinge că trebuie să spun cuvinte grele, să dispreţuiesc, sau să scad în iubire faţă de fratele meu, oricât de grav ar fi greşit faţă de mine sau de alţi fraţi.
Poate sună patetic, dar tocmai acum are nevoie mai multă de iubire.
Se face câteodată o comparaţie între turnător şi victime. Cine e de plâns?
Comparaţa e neavenită, pentru că planurile diferă, deşi sub o altă formă şi colaboratorii au fost şi sunt victime.

Pentru mine cel mai important aspect al acestei dezbateri este legat de cei de până la 30 de ani, tinerii care nu aveau cum să colaboreze cu Securitatea, datorită vârstei.
- care sunt motivaţiile lor reale în dorinţa de a afla cine a colaborat cu Securitatea a foştilor lideri, poate unii încă în poziţii de conducere?
- cum îi va afecta descoperirea unor lucruri neplăcute din istoria confesiunii lor?
Dacă este legitimă dorinţa lor de a afla cine le este lider, este total deplasată o anumită superioritate a unora, ce cred că ei ar fi reacţionat altcumva.
Poate da, poate nu. Până nu ai avut în faţă pomul cunoştinţei binelui şi răului şi pe şarpe pe aproape, nu poţi spune că tu eşti mai bun decât Adam.
Închei spunând că ideea de colaborare nu a dispărut. Orice sistem îşi caută victimele şi le şi găseşte. Şi astăzi există chemarea la "colaborare", doar că în alte forme.
Fără a avea pretenţia de acurateţe ştiinţifică, am pus la dispoziţia celor interesaţi un instrument de sondare a câtorva dintre aceste idei enunţate de mine.
El se găseşte pe Sondaje Creştine.

Linkuri Creştine 2000+

Am depăşit numărul de 2000 de linkuri înregistrate în directorul web Linkuri Creştine, componentă a proiectului Cuvinte inspirate în spaţiul virtual.

Detalii despre proiect găsiţi şi pe blogul suport Linkuri Creştine.

Proiectul acesta este un proiect deschis, ceea ce înseamnă că înregistrarea este deschisă şi pentru alte linkuri.
Aş vrea să mulţumesc tuturor acelora ce au contribuit la popularizarea acestuia.
Cei ce doresc să ajute acest proiect o pot face înscriindu-se în acest Director, sau inserând un banner în spaţiul lor virtual.
Vă aduc în atenţie şi Directorul Top Creştin 1000, susţinut de blogul suport, Director ce vă monitorizează şi promovează spaţiul dvs. virtual.
Înscrieţi-vă gratuit!